It was meant to be…

Nu ştiu de ce, dar în ultima vreme mă tot gândesc la faptul că toate evenimentele, chiar şi cele neînsemnate, care se întâmplă în viaţă noastră au un scop, o logică. Adică de multe ori nu reuşim să găsim o explicaţie, ci pur şi simplu luăm lucrurile aşa cum vin. De ce ? Păi poate aşa ne-am obişnuit să trăim, mânaţi de destin şi de instinct. Chiar vreau să cred că noi ne controlăm viaţă, că avem o conştiinţă proprie, dar sunt momente când tot acest adevăr valabil este pus la îndoială. Sunt zile în care totul merge pe dos chiar dacă noi nu am vrea sau altele când soarele străluceşte pe cer, este frumos afară, prietenii sunt strânşi în jurul nostru, dar totuşi noi suntem trişti. Oare de ce ? Încă nu s-a găsit o explicaţie pentru toate aceste lucruri. Unii susţin acea parte legată de religie şi de faptul că toţi avem o poveste deja scrisă pe care noi doar o urmăm, alţii cred că orice ar fi, dacă avem putere să luptăm pentru ceea ce vrem, o să reuşim. Eu, personal, înclin să le dau dreptate tuturor. Nu de puţine ori m-am lovit de situaţia în care oricât de mult am încercat să realizez un lucru am sfârşit doar prin a fi rănită şi asta nu din vină mea. Totodată, când totul pare că este roz şi frumos, eşti fericit şi ai cam toţi ce îţi trebuie, ţi se taie tot avântul şi cineva îţi rupe fără niciun pic de remuşcare aripile tale firave de visător. În aceste momente reuşim să eliminăm toate sentimenetele neplăcute acumulate prin plâns, prin râuri şi râuri de lacrimi. Plângem pentru o notă mică, pentru că un prieten ne-a dezamăgit, pentru că tocmai am încheiat o relaţie sau pentru dispariţia din acestă lume a cuiva drag. Aşa reuşim noi, oamenii sensibili şi nu numai, să ne exteriorizăm şi să ne împăcăm cu gândul că aşa a fost să fie, aşa trebuia să se întâmple, iar noi nu am fi putut să schimbăm nimic. Poate prin simplu fapt că acceptăm situaţia înseamnă că alegem calea mai uşoară sau poate că aşa scăpăm de rana pe care ar putea să ne-o provoace remuşcările. Totodată, în ochii unora putem să părem slabi datorită acestui lucru, dar fiecare se protejează aşa cum ştie şi chiar dacă uneori încercăm să părem puternici şi lipsiţi de sentimente, de multe ori ne consumăm mai mult decât toţi cei din jur la un loc. 


touch

Totuşi această sintagma se aplică şi în situaţii fericite, când pare că toate planetele s-au aliniat doar ca să ni se întâmple nouă un lucru bun. Uneori stăm să ne gândim “ce-ar fi dacă ?” pentru că avem senzaţia că există acea mică posibilitate că un lucru care la un moment dat ni s-a părut neînsemnat să reprezinte un factor important în realizarea unui eveniment mai amplu. De exemplu atunci când te îndrăgosteşti de cineva, dar nu ştii de ce, nu ştii exact ce simţi sau ce ar trebui să faci. Încerci să găseşti o explicaţie, dar singură plauzibilă poate fi doar că pur şi simplu ai făcut ce ţi-a dictat inima şi că decât să regreţi că nu ai acţionat în niciun fel e mai bine să ştii că măcar ai încercat. Aproximativ acelaşi lucru se aplică aproape de fiecare dată în legătură cu toate lucrurile neaşteptate cu care ne confruntăm în viaţă şi până la urmă trebuie să lăsăm totul să meargă de la sine (am putea să zicem: “to go with the flow”). Oricât de calculaţi am fi, viaţa mereu ne rezervă surprize, unele plăcute, iar altele mai puţin plăcute. Tot ce contează este să fim puternici şi să luăm totul pas cu pas şi vom fi bine, vom evolua şi vom descoperi noi lucruri despre noi şi despre cei din jur.

R.C

Be First to Comment

Lasă un răspuns