Normal ?

Conform definiției din dex NORMAL, -Ă,  înseamnă – Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.-

De mici am fost învățați cu lucrurile „normale”. Ni s-a spus că este normal să ne jucăm cu păpuși , să purtăm bluzițe roz  și să ne facem „ cele mai bune prietene” pentru că băieții se joacă în curte cu mingea, iar tu poți să te lovești pentru că ești mică și fragilă, ești fetiță.  De asemenea în cazul băieților nu se schimbau foarte multe lucruri, mașinuțele , albastre preferabil, nu trebuiau să lipsească, hainele de fotbal stăteau mereu atârnate în cuier gata să fie purtate, iar prietenii, băieți desigur pentru că aveau  „ aceleași preocupari”.

Timpul încet încet trece, pașii adolescetei ne ajung și începem să ne gândim la un lucru măreț. Dragostea.

Aici lucrurile se schimbă, tot ce am învățat este dat uitării. Începem să ne uităm la filme romantice în care un prinț pe cal alb ajunge la castelul prințesei iar aceasta se îndrăgostește de el instantaneu . Ajungem să vorbim cu persoane de sex opus pentru că am crescut iar acum acest lucru ciudat și abstract din anii copilăriei a devenit Normal. Doi străini uniți de pasiuni comune, ajung să formeze un „cuplu” .Primele relații sunt superbe, prima strângere de mână, primul sărut, prima plimbare prin ploaie. Totul pare perfect, însă cu toții știm că anii adolescenței sunt plini de tentații, iar încet încet ne plictisim. Începem să ne gândim la lucruri noi, ne găsim alte ocupații și acea persoană specială de care ne-am îndrăgostit, ajunge o simplă entitate.  O ea sau un el care ne ține pe loc.  Vrem să ne eliberăm, însă vrem să o facem într-un mod drăguț. Spunem că avem treabă sau că nu mai avem aceleași pasiuni. Între cele două suflete apare distanță, care încet încet se transformă într-un abis ce va  aduce la stadiul din care am plecat .  Devenim iar„ straini”.

După aceste întâmplări, cu inimile rănite,  de cele mai multe ori  ne formăm un „scut”pe care îl activăm de fiecare data când cineva se apropie de noi. Începem să ne întrebăm dacă Normalitatea ne face bine , iar de cele mai multe ori realizăm că nu. Împărtășim aceste lucruri cu prietenii cei mai buni și instantaneu realizăm că ei ne înțeleg, realizăm că suntem atașați de ei pentru că sunt la fel că noi, pentru că de mici fetițele s-au înțeles cu fetițele iar băieții cu băieții. Avem aceleași principii și același mod de a analiză lucrurile. Iubim acele persoane pe zi ce trece din ce în ce mai mult și brusc inevitabilul se petece. Ne întrebăm de ce persoanele de care ar trebui să ne îndrăgostim nu sunt așa,iar răspunsul vine de la șine, precum Julie Anne Peters a spus în cartea ei „the man of my dreams is a girl.”.O relație nouă cu o persoană care este exact ceea ce ne dorim, doar că întâmplarea face să fim de același sex, iar asta este o problemă. De ce nu am putea avea o relație cu o persoană de același sex? De ce trebuie să ne luăm după acest tipar, în care doar un bărbat și o femeie pot avea o relație frumoasă? Ei bine răspunsul este simplu. Societatea.

În opinia mea, societatea îți pune nenumărate piedici . Fie că vorbim de relații între persoanele de același sex, fie că vorbimde relațiile dintre două persoane ce fac parte din medii diferite, mereu vor există prejudecăți. Aceste reguli nescrise după care lumea se ghidează.  „Normalul” ne împiedică adesea să ne exprimăm, să ne arătăm dragostea față de persoană iubită sau să facem ceva nou.  Fiecare om ar trebui să își construiască propria definiție a normalului. Așa va ajunge să fie fericit pe plan sentimental și împlinit pe plan profesional.

Indiferent de rasă, orientare sexuală sau statut social, toți suntem oameni, suntem făcuți din același material. Dacă ți-a fost scris să fii diferit, nu trebuie să ascunzi acest lucru, soarta are planuri mari cu tine. Nu îți fie frică să fii special, mereu trebuie să te temi de faptul că poți să fii că toți ceilalți, să fii doar o altă față din mulțime. Iubește cu toată inimă, trăiește fiecare clipă ca și cum ar fi ultima , pentru că viață e scurtă și într-o zi vei ajunge să regreți faptul că nu ai făcut ceea ce simțeai doar pentru că „Ei au zis că nu e bine”.  Oamenii au criticat mereu lucrurile noi sau diferite, fie pentru că nu le înțeleg fie pentru că sunt invidioși. Uită de ei! Tu ce vrei? 

T.A

Be First to Comment

Lasă un răspuns