Realitatea mai presus de poveste

Când vine vorba de religie în mintea mea se conturează o idee destul de diferită în comparaţie cu alţii. Poate unii vor spune că nu sunt credincioasă, dar pentru mine toate “poveştile” pe care ni le prezintă Biblia, profesorii de religie sau preoţii despre aşa-zisele minuni, întâmplate acum nu ştiu câte mii de ani, nu sunt nimic mai mult decât nişte legende. Eu cred că există o entitate (Dumnezeu,Buddha,Allah etc.) care a creeat acestă lume, însă nu pot să accept toate celelalte fapte datorită lipsei de dovezi palpabile. Ca urmare a faptului că sunt o fire mai rațională nu vreau să iau de bun orice lucru pe care mi-l spune cineva. Dacă ar fi să privim totul clar, trebuie să recunoaștem că şi Biblia a fost scrisă de un om, deci nimeni nu poate oferi o garanţie pentru cuvintele aşternute pe acele foi. De asemenea, Biserica, principalul instrument capabil să răspândească credinţele promovate de religie, a fost şi este în continuare un subiect controversat printre oameni.

Biserica a constituit pe parcursul timpului una dintre cele mai vechi şi mai puternice instituţii sociale. Aceasta a arătat în repetate rânduri că a avut capacitatea să influenţeze atât spaţiul, cât şi viaţa socială. Biserica face parte din categoria instituţiilor religioase, care în principal se ocupă cu administrarea practicilor şi ideologiilor religioase. În zilele noastre putem spune că aceasta nu este la fel de importantă ca în trecut, datorită faptului că statul contemporan este laic şi nu mai depinde de valorile promovate de ea. Totuşi, pe parcursul istoriei, Biserica a reprezentat un factor de decizie important în lume. Ea s-a aflat la baza unor conflicte majore şi sângeroase , care au răspândit frica în rândul oamenilor. Plecând de la poziţia importantă ocupată de această instituţie încă de la căderea Imperiului Otoman şi până la Cruciade, se poate observa o cruzime fără margini în acţiunile înfăptuite de ea. Putem spune că este ghidată de principiul “Scopul scuze mijloacele”. Totodată, cu toţii am fost martorii unor conflicte interne, în care reprezentanții ei nu au părut să dea dovadă de milă. Sunt multe crime în istorie de care Biserica este răspunzătoare, dar majoritatea au fost mușamalizate pentru a curăța vina care o urmăreşte şi care ar putea să-i ştirbească din credibilitate. Nu vreau să fiu foarte dură, dar toate aceste fapte sunt reale şi eu, personal, nu pot trece cu vederea peste ele.

Există, după părerea mea, o diferenţă mare între religie şi Biserică pentru că prima promovează valori morale şi spirituale pozitive, iar cea de-a doua le încalcă fără nici cea mai mică fărâmă de regret. Poate că reprezentanţii Bisericii cred că au un statut special, fiind “slujitorii Domnului”,dar ei sunt la fel de normali că şi noi, ceilalţi. Totuşi cred că oamenii tind să se îndrepte spre religie în momentele de cumpănă şi pentru faptul că nu găsesc altă soluţie. Este practic un mod de a-şi regăsi propria persoană deoarece uneori doar această entitate venerată de oameni mai are capacitatea de a le oferi puţină stabilitate şi siguranţă. Suntem nişte fiinţe care depind de aceste două aspecte tocmai pentru că avem capacitatea de a cunoaște doar acestă viaţă şi suntem prea înspăimântaţi să nu ne scape printre degete. Eu cred în religie, dar nu şi în Biserică. Fiecare poate lua propria decizie, iar pentru mine aceasta este o concluzie la care am ajuns după ceva timp de gândire. Poate nu sunt destul de matură pentru unii, dar cred că am capacitatea de a vedea totul cât mai logic posibil.

Biserica a constituit întotdeauna o instituţie cu o influenţă destul de mare asupra poporului şi oricât de mult am vrea sau nu să admitem acest lucru, nu putem să nu o vedem ca pe un factor de decizie important. Odată cu apariţia conceptului de democraţie s-ar părea că această instituţie, putem spune fundamentală, s-a retras în mare parte în zona privată, însă chiar şi aşa încă reuşeşte să îşi exercite credinţele şi poate constitui oricând o putere chiar la nivel global. Faptul că are capacitatea să-i persuadeze pe oameni şi să-i facă să trăiască totuşi cu o anume smerenie şi cu o teamă că ar putea exista undeva o forţă mai puternică decât oricine, constituie unul dintre principalele motive pentru care Biserica a fost, este şi va fi importantă pentru păstrarea unui anumit grad de ordine în lume.

R.C

2 Comments

  1. Well, fiecare cum consideră acum, însă nu mai cred în religie, deoarece mi se pare o mare prostie… Dacă e să luăm creștinismul și să-l privim îndeaproape, observăm că se promovează de fapt idolatrizarea unui dumnezeu despre care nu avem nicio dovadă că există. Se merge pe principiul crede și nu cerceta, ori din punctul meu de vedere, e o imbecilitate să crezi orbește în ceva ce omul (unul mai răsărit, evident) a creat pentru ca alți oameni să poată fi controlați, că dacă zici: „băi, gheorghe, nu face aia (că mie îmi dăunează), că se supără doamne-doamne (nu-mi mai ies mie lucrurile cum trebuie), și o să fii pedepsit pentru asta, comiți un păcat (îmi faci gaură-n buzunar)”! Nu crezi? Mie îmi pare destul de logic :p
    Și, serios acum… creștinismul e o religie recent apărută, dacă e să o luăm așa, și dacă e să o iei la bani mărunți, observi faptul că este inspirată din alte religii, precum a egiptenilor, de exemplu. :p
    Cât despre biserică, nici nu vreau să aud, că dacă mă apuc acum să scriu, cu iertare să-mi fie, dar jignesc mai bine de jumătate din țară! ^_^

    Aug 30, 2014
    Reply

Lasă un răspuns