Cu trenul după 10 ani…

images

Weekendul trecut am făcut o escapadă la mare cu trenul. Când am aflat cu ce vom merge, deja mă gândeam că voi realiza, la întoarcere, o evaluare destul de critică a călătoriei. Spre surprinderea mea, drumul nu a fost chiar aşa de rău. Eu eram pregătită să mă confrunt cu căldură moleşitoare, diversele “parfumuri” răspândite de călători, precum şi hurducăielile specifice vagoanelor vechi de tren. Cam aşa a arătat ultima mea călătorie oferită de cei de la CFR când eram prin clasa a IV-a.

De data asta în loc de 6 ore, am făcut doar 3 (şi au fost chiar acceptabile). Trenul era destul de nou, cu scaune confortabile, dar fără compartimente.  Condiţiile pot spune că s-au schimbat cu trecerea anilor, însă despre călători nu pot să afirm acelaşi lucru. Noi am ocupat 3 locuri, iar pe al patrulea a venit o tanti care duhnea de la 1 km a parfum ieftin şi care s-a instalat fără probleme pe scaun. Liniştită s-a apucat să citească ziarul (apropo, moca pentru că tot a întrebat un călător curios şi cu o mentalitate specific românească, care se ghidează pe principiul: “dacă e gratis, vrem mai multe”), oferit de personalul din tren. După puţin timp a dat şi un telefon şi a început să vorbească TARE cu cineva, spunându-i că i-a citit articolul din ziar. Norocul nostru a fost că s-a hotărât să se mute în alt vagon. Când am crezut că am scăpat de o problema, am dat de alta. Un nenea aflat mai în spate urmărea o emisiune de ştiri sau prelucra nişte ştiri (nu ştiu încă sigur) pe un laptop cu volumul dat la maxim. Din păcate, pentru el nu s-au inventat căştile, că doar na, dacă omul are treabă trebuie să o rezolve chiar dacă îi deranjează pe ceilalţi. Aşa că pentru restul călătoriei am fost nevoiţi să ascultăm respectivele intervuri la care se uita persoana, dar nu oricum, ci derulate înainte şi înapoi. Când mai aveam destul de puţin până la Constanţa, ne-am amuzat copios urmărind o babă, care se instalase cu einșpe mii de bagaje la uşa vagonului, cu o staţie înainte să coboare. Nu era de ajuns că spaţiul era restrâns în acea zonă, aşa că după ce s-a aşezat tanti comod nu mai puteai să mergi nici la baie. Chiar şi aşa am ajuns până la urmă în Constanţa, unde am dat peste un taximetrist care oferea promoţii.

Cam atât pot comenta eu despre călătoria cu trenul după o pauză de aproape 10 ani. În mare, am rămas plăcut surprinsă de condiţii, dar cu un gust amar pentru că oamenii încă nu dau dovadă de prea mult bun simț. Sunt curioasă, voi ce părere aveţi de o călătorie cu trenul ?

Be First to Comment

Lasă un răspuns