Bunul simț – trasătură opțională

benjamin_franklin_bine_3349Suntem orăşeni şi se presupune că avem o educaţie aleasă pentru că trăim într-un fel la un alt nivel. De ceva timp însă am ajuns la concluzia că ne comportăm mai urât decât un aşa numit ţăran cu 4 clase, care îşi ocupă timpul cu vacile sau locuieşte la stână. Cred că până şi acel om, pe care mulţi dintre noi îl privim puţin ciudat uneori, are mai mult bun simț decât unele specimene de prin oraş. Am observat că atitudinea asta de „mă doare în pix de ce credeţi voi, eu fac ce mă taie capul” îi caracterizează mai nou atât pe tineri, cât şi pe cei mai înaintaţi în vârstă, care teoretic ar trebui să dea dovadă de o oarecare înţelepciune. Şi aşa ajungem să răspundem şi la alte probleme, de exemplu : „Cum poţi să-ţi educi copilul să se poarte civilizat în public când tu ca părinte înjuri că la uşa cortului la volan ?” sau „Cum te aştepţi să primeşti respect de la cei din jur dacă tu nici măcar nu te sinchiseşti să fii atent la propriul comportament ?”.

Acum vreo săptămână m-am dus să-mi pun credit pe cartelă la un Arsis şi am surprins o întâmplare, care pe mine ca privitoare m-a făcut să mă simt puţin spus ciudat. Aşteptam de vreo 10 minute la coadă (ceea ce e de-a dreptul frustrant) pentru că doi operatori nu erau în stare să rezolve problemele unor clienţi, când intră un alt domn în magazin.

– Nu vă supăraţi, pot să plătesc abonamentul dacă nu am factura la mine ?
– Nu se poate. Avem o problemă de sistem. Dacă vreţi, puteţi să plătiţi la banca, răspunde operatorul.

Omul iese şi după nici un minut, domnul din faţa mea începe să urle la operator.

– Adică asta înseamnă că m-aţi trimis degeaba de nebun până la un alt sediu că să cumpăr o amărâtă de cartelă ?
– Nu. V-am spus că nu putem să emitem cartele pentru că există o problemă.
– Păi cum există o problema dacă eu am fost la un alt sediu care era tot Arsis şi ei mi-au dat cartelă fără probleme ? Vreau să-mi dai numele tău !!! urlă şi mai nervos omul.
– Numele meu este…Dar să ştiţi că noi nu am greşit cu nimic, spune operatorul cât se poate de calm. S-a primit un mail şi de aceea nu am putut să vă rezolvăm problema. Poate colegii de la celălalt sediu nu l-au citit.
– Pe mine nu mă interesează ce aţi făcut voi ! Eu am 200 de telefoane la voi şi nu am timp să alerg de nebun prin tot Bucureştiul după o amărâtă de cartelă ! Să-mi dai numele tău ca să discut cu şeful !
– V-am mai zis, numele meu este…Oricum vă asigur că eu n-am făcut nimic greşit.
– Nu ştiu dacă ai făcut ceva greşit sau nu, dar eu o să sun să discut cu cineva ca să lămuresc problema ! Vreau să ştiu cine e răspunzător pentru ce s-a întâmplat !

Şi după ce tot magazinul a fost nevoit să suporte criza de isterie a a domnului, a ieşit cu o bufnitură. Cred că toţi am rămas şocaţi de ceea ce am surprins şi sincer eu mă simţeam puţin ciudat pentru că atitudinea clientului a fost nepoliticoasă, ca să nu zic de-a dreptul nesimţită şi lipsită de orice fel de respect. La un moment dat am crezut că îl ia la bătaie pe bietul operator, care sunt aproape sigură, era nevinovat. Persoanele de genul domnului isteric ar trebui să urmeze nişte şedinţe de control al furiei sau ar trebui să facă o vizită la un psiholog, în cazul în care problema are altă cauză. În orice caz comportamentele de acest gen mi se par deplasate.

Trecând peste acest episod am observat, tot cu ocazia vizitei la Arsis, că persoanele mai în vârstă nu au nici cea mai mică remuşcare să ţi se bage în faţă la coadă. Adică eu înţeleg că au o vârstă, dar rândul e rând şi fiecare trebuie să îi respecte pe ceilalţi. Chestia e că dacă le spui ceva o să înceapă cu poveşti din acelea că ei au trecut prin războaie şi că au reumatism şi Parkinson, îi dor oasele, vine poştaşul cu pensia şi n-au timp să aştepte sau alte scuze pe care cu toţii cred că le-am auzit de multe ori. Sincer, eu m-am cam săturat de ele…

După mine, comportamentele de acest gen ne trag în jos şi ne construiesc o imagine proastă în ochii străinilor. Poate ar trebui să schimbăm ceva şi să nu ne mai dăm aşa de mari şi tari cu statutul nostru de „orăşeni”.

 

5 Comments

  1. 2door said:

    „Bunul-simt nu este o binecuvantare, ci o pedeapsa: daca tu il ai, trebuie sa-i suporti pe cei care nu-l au! Bunul-simt nu este nici intelepciune, nici ratiune, are cate ceva si din una si din cealalta.” (Charles Perrault)
    Pentru unele persoane un gram de bun-simt nu ar strica din cand, insa acestea considera nesimtirea drept un act de curaj, asa cum sustinea si marele Socrate.

    Sep 1, 2014
    Reply
    • Roxana C. said:

      Este adevarat ca uneori oamenii care au prea mult bun-simt au de suferit. Sunt din ce in ce mai multi cei care considera nesimtirea act de curaj din pacate…

      Sep 1, 2014
      Reply
  2. Have you ever considered about including a little bit more than just your articles? I mean, what you say is important and all. However just imagine if you added some great graphics or video clips to give your posts more, „pop”! Your content is excellent but with pics and clips, this blog could certainly be one of the greatest in its field. Excellent blog!|

    Iun 18, 2015
    Reply
    • Roxana C. said:

      Thanks for your advice! I will take it into consideration 😉 I hope you enjoyed the articles and hopefully you will come back to read more.

      Iun 21, 2015
      Reply

Lasă un răspuns