Interstellar

images (1)

Din nou vorbesc despre un film foarte apreciat. Din nou l-am vizionat datorită insistenţelor celor care l-au văzut şi au fost plăcut surprinşi. Totuşi, chiar şi aşa când acest proces pare să se fi transformat într-un obicei, nu pot spune că îmi pare rău că am vizionat Interstellar. Poate o să priviţi puţin sceptici faptul că pelicula durează 169 de minute, adică vreo 3 ore, dar cu siguranţă merită fiecare minuțel (nu degeaba a primit 8.9 pe imdb). Cred, totuşi, că şi subiectul vi se va părea interesant. Ce ziceţi de o realitate în care Pământul nu mai poate să ne ofere condiţiile necesare pentru a locui, iar oamenii trebuie să găsească o nouă planetă căreia să-i spună acasă ? Şi ca să facem totul mai interesant veţi vedea conturată o imagine care reflectă viziunea lui Nietzsche despre omenire.

Filmul prezintă o imagine a unui Pământ măcinat de puternice furtuni de praf. Ele distrug totul în cale, făcând că lipsa hranei să fie principala problemă mondială. Copper, un fost astronaut, trăieşte împreună cu familia sa într-o casă de la ţară şi este actualmente un agricultor. Cu ajutorul fiicei sale, Murph, el descoperă coordonatele unui loc necunoscut. Copper găseşte, într-un fel întâmplător, un sediu secret al NASA şi se reîntâlneşte cu profesorul Brand, cu care colaborase în trecut ca astronaut. Astfel, el află că omenirea este aproape de distrugere şi că singura lor şansă este să găsească o nouă planetă pe care să locuiască. Totuşi, există o problemă: populaţia Terrei nu poate fi mutată în spaţiu decât dacă profesorul reuşeşte să descopere soluţia unei ecuaţii, iar pentru asta are nevoie de date noi din spaţiu. Copper, fiind singurul astronaut cu experienţă, pleacă în spaţiu împreună cu TARS (sarcasticul robot inteligent), Romilly, Brand(fiica profesorului) şi Doyle pentru a lua legătura cu astronauţii misiunilor precedente. Pe principiul “socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” misiunea se complică odată cu apariţia unor probleme chiar pe prima planetă vizitată. Acestea îi costă combustibil, un membru al echipajului şi destul de mulţi ani din viaţă de pe Pământ (în spaţiu timpul trece mai greu). Astfel, Copper este nevoit să aleagă între cele două planete posibile rămase. Îşi va asculta instinctul şi va merge pe mâna statisticilor sau va asculta sfatul lui Brand, cea ghidată de iubirea pentru Edmunds (astronautul trimis pe cealaltă planetă) ? Se va întoarce vreodată Copper înapoi acasă ? Va fi salvată omenirea de la extincţie ? Acestea sunt câteva din întrebările la care vă veţi găsi singuri răspuns.

Interstellar este o ecranizare SF care te poartă într-o călătorie prin spaţiu, prin găuri negre şi lumi cu cinci dimensiuni. Totuşi, dacă simpla aventură printre stele nu vi se pare de ajuns veţi descoperi diverse categorii de oameni ilustrate de personajele filmului. Viziunea lui Nietzsche este redată prin intermediul doctorului Mann, care ne arată că oricât de ipocriţi am fi să spunem că punem binele altora înaintea celui personal, într-o situaţie de criză alegem să ne salvăm pe noi. Totodată, acea imagine a unui profesor atât de interesat de succesul teoriei sale, fiind capabil să trimită oameni în van în spaţiu pentru a-i furniza datele necesare, o vedem prin ochii bătrânului profesor Brand (de a cărui moarte eu chiar m-am bucurat). Chiar dacă spectatorul este încântat de poveste, măreţia filmului constă în îmbinarea perfectă dintre coloana sonoră, actul artistic şi priceperea regizorală. Cred că Matthew McConaughey (Copper) face un rol magistral şi reuşeşte să-i confere personajului principal sensibilitate, tărie, sarcasm şi într-un cuvânt veridicitate. Filmul îşi ia doza de amuzament prin intermediul robotelului TARS (voce Bill Irwin), care te surprinde necontenit cu tot felul de glumiţe. Nu putem să uităm nici de coloana sonoră (realizată de Hans Zimmer), care se potriveşte ca o mânuşă cu starea pe care ţi-o induce fiecare eveniment şi îţi amplifică sentimentele cam de zece ori. Filmul te poartă pe tine, spectatorule, printr-o mulţime de stări: de la agonie la extaz, de la fericirea reuşitei la dezamăgirea minciunii şi îţi menţine curiozitatea până la final.

În concluzie, pot spune că Interstellar este un film care merită văzut, preferabil nu acasă pe laptop, ci la cinematograf pe un ecran imens pentru a putea fi purtat într-o călătorie de trei ore prin spaţiu şi timp. Ipoteza dureros de reală pe care o prezintă filmul te va lasa în final cu o mulţime de întrebări pe care nu vei conteni din a ţi le pune la nesfârşit, nu neapărat despre film, ci în legătură cu viitorul nostru ca specie.

 

4 Comments

  1. dumi said:

    Ma asteptam la mai mult din partea filmului, dar nu a reusit sa ma incante pe deplin. Plutitul personajului principal prin spatele raftului de carti, designul fara imaginatie a droidului si navelor m-au dezamagit. Ca sa nu mai zic de lipsa de logica a acestui film.

    Dec 6, 2014
    Reply
    • Roxana C. said:

      Fiecare are părerea lui. Sincer partea în care personajul plutea printre cărți a fost puțin ciudațică, dar mi s-a parut totuși interesantă abordarea. La capitolul nave spațiale nu pot spune că excelez, poate dacă tu ai ochiul mai format le vezi altfel, din perspectiva mea au fost ok :))

      Dec 6, 2014
      Reply
      • dumi said:

        Si inca o problema de logica a filmului: Cand au plecat de pe Pamant au avut nevoie de o racheta purtatoare pentru a ajunge pe orbita dar pe celelalte planete vizitate, chiar daca atractia si atmosfera erau aproximativ asemanatoare cu a pamantului a fost suficient decat o naveta ca sa paraseasca atmosfera respectivei planete.
        Sunt un fan al genului hard sf, si acest film chiar daca s-a dorit a face parte din gen, nu a reusit.

        Dec 7, 2014
        Reply
        • Roxana C. said:

          La partea asta nu pot decât să-ți dau dreptate :)), adica nu prea are sens faptul că acea navetă mică nu este distrusă în momentul în care trece de atmosfera planetei

          Dec 7, 2014
          Reply

Lasă un răspuns