Manifest pentru umanitate

wakeupr

Mi-e scârbă de atâta falsitate. Mi-e scârbă de toți acești oameni, tot mai numeroși în zilele noastre, care sunt atât de mândri de superioritatea lor închipuită încât nimeni nu se poate ridica la nivelul lor, toți ceilalți fiind doar niște amărâți, proști. Din păcate, trebuie să recunoaștem crudul adevăr al lumii actuale, măcinate de ipocrizie și de dorinţa nestăvilită de putere. Sincer, nu pot să-i înțeleg, poate pentru că sunt incapabilă să percep atâta răutate din cauza valorilor care mi-au fost implementate de mică. Știu că nu toți am fost crescuți la fel, în aceleași condiții și că fiecare își schimbă personalitatea din cauza momentelor de cumpănă din viață, dar ceea ce facem ne definește și purtarea noastră față de cei din jur contituie o oglindă a sufletului . E adevărat că nu cred nici în principiul „dacă îmi dai o palmă, îți întorc și celălalt obraz”, dar eu văd oamenii ca pe niște ființe care trebuie să își acorde măcar un minim de respect, acel respect față de o persoană străină, de la care se poate clădi o relație, o prietenie.

Am ajuns la concluzia că Nietzsche, chiar dacă prezintă concepte aparent radicale în viziunea unora, reușește să esențializeze conceptul vieții actuale. Dorința de putere, dorința de a atinge un nivel cât mai înalt în plan social și automat scopul tău suprem, a ajuns să reprezinte un factor necesar pentru a reuși astăzi. Dar s-a gândit vreodată cineva care este prețul pe care îl plătim ca urmare a purtării noastre? Care sunt gândurile unui astfel de om atunci când își așază capul pe pernă în incertul întuneric al nopții? Admit că noi suntem prea ipocriți ca să avem curajul să recunoaștem că punem binele personal înaintea celui colectiv, dar nu trebuie să ajungem nici în categoria extremelor. Nu mi se pare normal nici să fim un fel de martiri care luptă doar pentru succesul societății în care trăim, însă nici nu trebuie să ajungem să călcăm pe cadavre pentru a obține ceea ce ne dorim. Nu cred în ideea conform căreia dacă sunt destul de puternic și pot să te exploatez să o fac, iar dacă nu-mi ești folositor trebuie să te distrug. Într-adevăr o persoană poate să rămână în istorie atât printr-un lucru bun, cât și printr-unul rău (să-l luăm ca exemplu pe Hitler), dar consider că tocmai această capacitate de a raționa și a reflecta asupra acțiunilor noastre ne deosebește pe noi de o ființă care posedă doar caracterul biologic, care stă, de asemenea, și la baza speciei noastre. Fără rațiune am fi doar niște animale cu chip de oameni, ajungând să ne reîntoarcem la condiția omului din Neanderthal.

Cu toate că suntem manipulați, se promovează tiparul și într-un fel o „uniformizare” a oamenilor, cred în capacitatea noastră de a ne individualiza, de a ne face remarcați prin propriile creații și viziuni. Suntem nevoiți să promovăm examene care nu reflectă creativitatea noastră și nu ne permit să ne afirmăm fără perdea concepțiile pentru că astfel, probabil, am dispune de prea multă libertate și am avea un cuvânt mai important de spus în ceea ce privește ordinea socială. Poate o să credeți că viziunea mea se apropie de o așa-numită „teorie a conspirației”, însă câți dintre voi au capacitatea să mă contrazică spunând că asta nu este realitatea în care trăim ?

 

Be First to Comment

Lasă un răspuns