Fifty Shades of a Bad Movie or Novel

d194da6c-ad1e-4fb5-bb58-6bad60687e01

Am ajuns să vizionez și eu Fifty Shades of Grey (într-o sală de cinema chiar) ca să îmi confirm viziunea despre un roman mult prea mediatizat, mă rog, o trilogie. Chiar dacă nu am citit cartea, am plecat din start de la faptul ca are un subiect mult prea comercial și a fost publicată pentru că descrierile foarte amanunțite cu privire la fanteziile domnului Grey le trezesc la viață pe femeile de peste 30 de ani și nu numai (și aici nu o spun doar pentru a face mișto, ci chiar s-a facut o statistică cu privire la cititori). Se pare că filmul mi-a întărit viziunea.

Cu toate că bănuiesc că aproape toată lumea a auzit de acest roman, o să fac un scurt rezumat al poveștii. În principiu este vorba tânără neinițiată, Anastasia Steel, care se îndrăgostește de celebrul burlac Christian Grey. Totuși, el nu este un bărbat oarecare, ci este adept BDSM. Astfel, cu ajutorul charmului reușește să o atragă pe Anastasia în mrejele sale, devenind un inițiator al fetei în această nouă lume, cu care ea nu a intrat în contact până acum.

Filmul este de-a dreptul patetic, dar nu știu cât se datorează regizorului sau actorilor acest fapt, ci mai degrabă este în principal o consecință a poveștii prezentate de roman. Totul este clișeic, de la dialoguri și până la cadourile oferite de Grey Anastasiei. Astfel, pentru a face povestea să fie remarcată au fost introduse o multitudine de  scene de sex, ca să nu adoarmă cititorii cu nasul în carte sau să nu li se facă rău de la atâtea dulcegării. Totuși, trebuie să fim conștienți că este o operă comercială, fără substrat, care să vandă. Singurul lucru care pot să spun că m-a surprins a fost personajul masculin, domnul Grey. Este un om complex, care privit din afară, datorită atitudinii și preferințelor mai “speciale”, poate fi considerat crud, insensibil. Cu toate acestea, el este un personaj construit din perspectiva obsedatului de control (de aici și preferința sa pentru BDSM), dar această trăsătură se datorează traumelor suferite în copilărie. Nu vreau să-i găsesc scuze, însă comportamentul său este o proiectare a vechiilor suferințe, un fel de scut de apărare. Incapabil să-și controleze destinul în anii copilăriei și în cei ai adolescenței, caută acum, când se poate impune prin forță, să-și pună într-o ordine strictă orice aspect al vieții sale, eliminând orice element care nu poate fi controlat. Christian este o adevărată epavă, un om distrus, dar care te fascinează tocmai prin acest aspect.

Nu înțeleg, totuși, cum a reușit autoarea să creeze un personaj ca Christian Grey, dar pe care l-a plasat într-o lume clișeică. Mă face să mă îndoiesc de abilitățile ei într-ale scrisului. De asemenea, Anastasia Steel este o imagine a prostiei, a neinițiatei (un fel de Felix în variantă feminină), un personaj plat, fără nimic special. Parcă este picată din cer. Este un fel de Sfânta Filofteia, care se îndrăgostește de un fel de obsedat. Și să fim serioși, oricât de necunoscătoare și neexperimentată ar fi, tot nu s-ar explica momentele în care ea este purtată pe culmile extazului la simpla lui atingere (chiar și când o mângâie pe față). Pentru mine, Anastasia este un fel de instrument care ne permite să-l descoperim pe Grey și nimic mai mult. Pe lângă această imagine de-a dreptul dezastruasă a personajului feminin, trebuie să vorbim de replicile protagoniștilor, care sunt mai mult decât proaste. Să-l luăm ca exemplu pe Christian: „I don’t do romance. I fuck…hard”. Wtf, adică pe bune, cum să spui așa ceva ?!

În final, nu recomand filmul sub nicio formă, însă pot spune doar că am fost facinată de complexitatea unui personaj precum Christian Grey, pe care cred că un autor bun chiar ar fi putut să-l pună în valoare, iar coloana sonoră a filmului a fost chiar bună. Mă intrigă faptul că protagonistul este singura sclipire într-o poveste care abundă în clișee, neavând puterea să ridice romanul.

Be First to Comment

Lasă un răspuns