Tragicomedia statului la coadă

2013_01_17_15_44_10_23497500Până săptămâna trecută pot spune că am avut norocul să nu fiu nevoită să intru în contact direct cu statul la cozi interminabile prin vreuna din instituțiile statului. Din păcate, după cum probabil mulți tineri știu, odată cu împlinirea vârstei de 18 ani o persoană devine neasigurată medical până când depune niște acte ca să demonstreze că nu are încă un venit. De această situație m-am lovit și eu, așa că mi-am luat toate documentele necesare într-un dosar și m-am dus la CASMB (Casa de Asigurari de Sanatate București). Totuși, nimeni nu mi-a spus că, de fapt, mi s-a oferit un bilet gratuit la circ sau mai degrabă la o comedie mai ceva decât cele scrise de Caragiale.

Chiar dacă locuiesc în București de când mă știu, nu pot spune că am intrat în contact cu toate zonele. Așa că pentru a ajunge la CASMB, m-am folosit, ca o membră a generației tehnologizate ce sunt, de Sfântul Google Maps. Problema a fost că eu nu am știut că sunt de fapt două sedii: cel din Matei Dumitru și cel din Gheorghe Țițeică. Pentru a ajunge la primul, eu împreună cu un coleg ne-am gândit să ne folosim de cel mai scurt traseu indicat de aplicație, dar din păcate pe drum ne-am întâlnit cu o haită de câini, care mai mai să ne mânânce. Imaginați-vă doi oameni mergând spate în spate, unul încercând să gonească amenințarea, iar celălalt încercând să mențină direcția către drumul de întoarcere. Dacă primul traseu a fost cu peripeții am hotărât să ocolim și până la urmă am reușit să ajungem la destinație. Totuși, acolo un nenea bodyguard ne informează că trebuie să ne ducem la celălalt sediu. Am primit noi îndrumări și am plecat. După ce am mai întrebat în stânga și în dreapta, am găsit locul căutat. Din păcate, când am intrat în clădire am avut un adevărat șoc. Era puhoi de lume, cozi peste cozi, iar noi parcă picaserăm din cer. După ce am aflat că trebuie să ne luăm bilet de ordine de la un aparat, am început să ne dăm seama ce avem de făcut. Dar surprinză, ajunși la 12:41 (programul începând la 12), am prins biletele cu numerele 110 și 111. Ne-am dus la ghișeele căutate (1,2,3) și am dat peste o altă surpriză, funcționa doar unul, care era pe la numărul 16. Lucky us… Ne-am făcut noi un calcul așa estimativ pe baza timpului pe care îl petrecea nenea (Moșcăitul) de la ghișeu cu fiecare persoană și ne-am dat seama că putem sta chiar și 4 ore.

Am aflat în timp ce stăteam la coadă că oamenii de acolo, predominant persoane în vârstă și cu o experiență bogată într-ale cozilor de pe vremea lui Ceaușescu, veniseră încă de dimineață de pe la 8 ca să se înscrie pe nu știu ce liste ca să prindă un loc cât mai bun. Și ca tot românul, am observat că marea majoritate au luat mai multe bilete de ordine ca să fie. Ce contează că nu îi ajută cu nimic, ei iau mai multe ?! Din fericire, după cum v-am spus așteptarea asta nu a fost chiar atât de plictisitoare deoarece am avut parte și de spectacol, la care nici măcar nu am plătit bilet. Hihi ! Ca personaje avem o tanti tânără (o vom numi Urlătoarea) care a venit cu mama ei, o altă tanti tânără care a venit mai târziu (o vom numi Duduia cu ochi albaștri), 2 bodyguarzi (Scâdurică Agramatul și Coca-Boss) și figurația. La ghișeul nostru, diverse persoane găseau de cuviință să vină să întrebe tot felul de lucruri, încetinindu-l și mai tare pe Moșcăit. Astfel, Urlătoarea a devenit din ce în ce mai agitată și la un moment dat a început să țipe:

  • Domne, dar există un ghișeu cu informații! Luați-vă bilet acolo! După ce că se mișcă încet, îl mai țineți și de vorbă !

După ce și-a spus oful și a mai vociferat puțin, femeia s-a potolit, dar nu a ținut-o prea mult. La vreo oră de când stăteam la coadă apare Duduia cu ochi albaștri, care venise să depună și ea niște acte, dar nu avea bilet. Norocul ei a fost că un domn tocmai terminase ce avea de făcut și i-a oferit un bilet cu numărul 84 că luase mai multe. Atât i-a trebuit. Urlătoarea a început scandalul.

  • Nu se poate așa ceva, domne ! Păi duduia asta vine așa ca o floricică fără bilet și primește pe degeaba un număr mai în față decât alți oameni care au venit de mai de mult timp și stau și așteaptă la coadă?
  • Doamnă, dar dacă domnul mi-a oferit biletul care este problema ?
  • Păi nu se poate așa ceva! Nu este corect! Crezi că dacă ai ochi albaștri și arăți bine ai prioritate ? Las’ că știu eu că de-asta ai primit bilet…Dar nu contează că nu o să te lăsăm să te duci la ghișeu! O să vezi! Să vină, domne, bodyguardul!

A intrat în scenă Coca-Boss-ul, plin de mușchi și cu un mers legănat.

  • Ce s-a întâmplat, doamnă?
  • Nu se poate, domne! A venit duduia asta cu ochi albaștri și a primit așa din senin un bilet cu numarul 84. Nu este corect!
  • Doamnă, dacă are bilet nu am ce să-i fac, răspunde bodyguard-ul cât se poate de calm.
  • Dar nu mă interesează! Nu o să o lăsăm să se ducă la ghișeu! O dăm noi afară!
  • Nu aveți voie. O să vedeți că atunci când îi vine rândul o să se ducă. Vă spun eu.
  • În loc să vă faceți treaba, o avantajați! Așa se face la noi în România…

Cei doi au continuat să se certe, iar după ce a suportat ironiile femeii, Coca-Boss-ul a răbufnit și a făcut-o nesimțită. Atât i-a trebuit. Urlătoarea a început amenințările: că o să-l înregistreze și o să-l dea în judecată. Omul s-a enervat și a plecat. Tanti a continuat să vocifereze. După ce a înghițit în sec ceva timp, un nenea mai colorat a început să urle și el.

  • Mă enervez și eu acuma! Dar nu se poate, duduie, așa ceva! Dacă e să o luăm pă șmecherie eu sunt mai șmecher ca toți d-aici. Dacă vreau mă bag în față la toți! (Pocnește cu un covrigel pe care îl mânca de podea, în fața duduii) Mă *bip pe toți ăștia d-aici! Asta e chiar nesimțire!

Nenea s-a înroșit tot de nervi, dar norocul nostru că l-a potolit nevasta. Între timp a apărut Coca-Boss cu Scândurică Agramatul, care părea ai fi superior, spunându-i să aducă un echipaj că nu se putea înțelege cu lumea. Soluția slăbănogului era să oprească activitatea operatorului de la ghișeu până se făcea liniște. După ce a suportat și el țipetele revoltate ale Urlătoarei, situația s-a mai liniștit, iar odată cu plecarea sursei de scandal atmosfera a reintrat în normal. Singurele momente mai picante au mai fost acelea în care Scândurică dădea îndicații oamenilor. Ne zgâriau în ureche numeroasele dezacorduri, dar măcar ne mai amuzam și noi puțin.(ex: Vă duceți la etaj și vă face ele acolo calculul.). Era el agramat, dar avea Iphone…

După 3 ore de stat la coadă am reușit să ne depunem și noi actele. Experiența a reprezentat o sursă de inspirație și de entertainment foarte bună, dar sincer nu aș vrea să o repet prea curând. Am ajuns la concluzia că birocrația ne omoară cu zile și că vechile obiceiuri se uită greu.

One Comment

  1. Anonim said:

    Un articol care reuseste sa evidentieze stresul cozilor infernale cu un pic de umor. Felicitari! Ai reusit sa modelezi o stare ingrozitoare pana ai ajuns la acest ceva hilaric. Intotdeauna trebuie sa incercam sa nu lasam grijile sa ne fure umorul!

    Mar 28, 2015
    Reply

Lasă un răspuns