Căutând printre gânduri

11540885_729740803802321_181546402_oCu cât stau mai mult să mă gândesc la viitor, un sentiment de frică mă cuprinde. Poate e teama de necunoscut sau pur și simplu e ideea că unele uși ni se închid în urma noastră, iar amintirile frumoase vor deveni marturiile vremurilor trecute. Oare numai eu simt asta?

Sunt aruncată într-o cameră plină de fum, unul înecăcios și care îmi împiedică vederea, dar în același timp pare că mă îmbată, făcându-mă să mă destind, să mă simt liberă. Trag cu nesăț fumul în piept și simt cum îmi inundă plămânii, mintea, îmi traversează tot corpul. Simt cum camera începe să se rotească, iar eu stau în mijlocul ei și în sufletul meu mocnește acea euforie a unui copil care se dă pentru prima oară într-un carusel la bâlci. Contrar aşteptărilor lucrurile încep să se clarifice în mintea mea, ceața din fața ochilor mi se ridică încet și parcă pot vedea cadrul care mă înconjoară. Trupul nu-l mai percep ca pe o limită în calea interacțiunii cu mine însămi, chiar am senzația vagă că pot depăși bariera spațială și să devin una ceea ce ne definește pe noi ca oameni, esența sufletelor noastre. Simt că am ajuns în punctul în care am puterea să-mi înfrâng temerile și să trec peste ceea ce până acum am crezut că este un obstacol în calea viitorului. Tinerețea este o etapă care se definește prin puterea de a decide drumul pe care viața noastră îl va urma, de a ne scrie cu cerneala sufletelor povestea pe infinitul pergament al omenirii. Totuși, această libertate ne provoacă teamă, anxietate, parcă de o singură decizie depinde tot și suntem mult prea tineri, prea necopți să putem judeca lucid și să ne jucăm cu soarta. Un singur gând îmi răsună obsedant în urechi, ca un fel de voce a conștiinței: în mine stă puterea. Să mă încred în intuiție și în propria minte sau să urmez recomandările altora ?

O lumină intensă mă orbește, dar o forță nevăzută mai puternică decât mine mă trage spre ea. Sunt smulsă din camera cu fum și mă trezesc în podul casei, întinsă pe lemnul vechi al pardoselii acaparat de numeroase hârtii. De la prea mult învățat mi se trage…A constituit elementul declanșator al evadării din rutină. Ceața neștiinței mi se dispersează din minte. Acum știu…știu care este următorul pas spre viitor.

Be First to Comment

Lasă un răspuns