O sută de nume – Cecelia Ahern

o-suta-de-nume_1_fullsizePresa de astăzi a devenit, în mare parte, un mijloc de încurajare a senzaționalului, a unor subiecte care nu atrag prin substanța lor, ci prin șocul indus consumatorilor de articole. Fiind conștientă de această hibă a sistemului, cartea „O sută de nume” de Cecelia Ahern m-a atras tocmai prin subiectul de un realism impresionant.

Romanul prezintă povestea lui Katherine Logan, o tânără jurnalistă, care, din dorința arzătoare de afirmare și datorită setei de senzațional, acuză public un profesor de sport că ar fi abuzat două eleve. Din nefericire pentru ea, lipsa de experiență își spune cuvântul deoarece este manipulată de cele două fete să susțină un fapt mincinos și sfârșește dată în judecată. Astfel, ca urmare a procesului, cariera în televiziune a protagonistei se încheie brusc, iar job-ul în cadrul revistei „Etcetera” stă și el sub semnul întrebării. De asemenea, în cel mai nefavorabil moment al carierei sale primește vestea că cea mai bună prietenă și creatoarea publicației la care Kitty lucrează, Constance, moare răpusă de cancer.

Tânăra jurnalistă se trezește pierdută, chiar părăsită, într-o lume care ar fi părut că îi oferă numai satisfacții. Odată cu pierderea lui Constance, care i-a fost încă de la începutul carierei un fel de mentor și totodată cea mai mare susținătoare, Katherine își pierde și creativitatea, vocea aceea interioară ghidată până nu demult de simpla pasiune pentru scris. Totuși, se spune că „atunci când viața îți dă lămâi, faci limonadă”, așa că protagonista noastră este readusă la viață de o ultimă provocare a prietenei sale și anume un articol care are ca punct de plecare o listă cu o sută de nume. Niciun indiciu, nicio legătură între cei de pe listă. Pe ce drum trebuie să o apuce Katherine? Ce îi unește pe cei o sută de oameni care par să nu trezească niciun interes demn de menționat într-un articol de presă? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care protagonista trebuie să găsească un răspuns în doar două săptămâni de cercetări. Astfel, Kitty pornește într-o aventură pentru crearea unui articol comemorativ dedicat lui Constance, dar și într-o călătorie de regăsire a propriei chemări.

Povestea lui Katherine demonstrează că niciodată nu trebuie să rămânem fără speranță pentru că în cele din urmă lucrurile reintră pe făgașul normal. Nu este o carte cu o acțiune fulminantă sau cu întâmplări șocante, ci este o ilustrare a fascinației față de unicitatea fiecărui om. Romanul impresionează prin capacitatea de a permite fiecărui cititor să se regăsească printre rândurile sale. Este o poveste despre eșec, despre lupta cu societatea și cu sinele, despre puterea pe care ne-o pot induce oamenii care ne înconjoară, chiar și fără ca ei să-și dea seama de propria contribuție.

Pentru mine scrierea Ceceliei Ahern este o lecție care mă face să realizez motivațiile ce stau la baza nevoii de afirmare prin intermediul scrisului. Totodată, constituie un fel de reminder față de cea care m-a făcut să realizez că am o voce pe care aș putea să o eliberez din cutiuța imaginară în care stătuse închisă și mi-a dat acel impuls să nu-mi fie teamă să prezint ceea ce gândesc. Pentru asta mă înclin în fața mentorului meu și îi mulțumesc!

Ca să revenim la „O sută de nume”, vă indemn cu căldură să-i dați o șansă. Chiar și pentru doritorii de acțiune și suspans romanul acesta va constitui un moment de delectare a sufletului.

Fiecare persoană obișnuită are o poveste neobișnuită.[…] Despre asta ar trebui scris. Despre acești eroi pe care nu-i ia nimeni în seamă, despre oamenii care nu cred deloc că sunt eroi, pentru că ei fac doar ceea ce cred ei că au de făcut în viață.

Be First to Comment

Lasă un răspuns