NU ȘTIM să ne promovăm țara

Ca urmare a unei evadări din cutia de beton cunoscută și sub denumirea de oraș, am avut plăcerea să descopăr că suntem un popor norocos. Suntem privilegiați să trăim într-o țară frumoasă, care ne prezintă la tot pasul peisaje și locuri superbe; să nu mai vorbim de faptul că ne bucurăm atât de mare, cât și de munte. Dar sărind peste scurta introducere, să trecem în revistă câteva din locurile pe care orice român și nu numai ar trebui să le vadă măcar o dată, dar care nu sunt valorificate.

Șoseaua dintre nori (Transfăgărășan)

Străbătând în lung și-n lat șoselele patriei (fie vorba între noi, predominant pline de gropi), orice șofer își dorește să-și încerce reflexele și să-și clătească ochii pe Transfăgărășan. Poate veți crede că este un alt drum de munte cu multe serpentine aducătoare de rău de mașină, când în fapt lucrurile nu stau deloc așa. Veți străbate munții, ajungând să mergeți chiar și printre nori și veți experimenta sentimente de neuitat. Odată admirate peisajele puse la dispoziție de natura crudă, neatinsă încă de forța distrugătoare a intervenției umane, vă vor rămâne întipărite pe retină și vă veți dori să reveniți cât mai curând. Nu este de mirare că până și cei de la Top Gear au apreciat calitatea acestei șosele intramontane.

DSC_0265DSCN8007

Ghețarul Scărișoara

Cel mai mare ghețar subteran din lume se află în Romania, în Peștera Scărișoara. Da, ați auzit bine. O astfel de minune naturală zace ascunsă de ochii curioșilor chiar în țara noastră. Totuși, spun cu părere de rău că nu este apreciată la adevărata sa valoare. După parcugerea celor 270 de trepte, veți putea sta pe ghețarul Scărișoara însă nu veți putea admira decât o mică porțiune a acestuia deoarece restul este accesibil doar pentru speologi. Rezervația Mare și mai ales Rezervația Mică (Biserica, așa cum am înțeles că este numită datorită modelelor din gheață formate) ar putea fi admirate mai bine dacă cei care administrează peștera ar monta niște reflectoare sau lumini care ar permite ochiului uman să vadă creația naturii. Sfat: hainele groase sunt un must have.

DSCN8338 DSCN8355

Litoralul românesc

România este privilegiată să fie situată pe un teritoriu care conține atât mare cât și munte. Totuși, în ultima vreme litoralul românesc a devenit sinonim cu stațiunea Mamaia. Cunoscută pentru un primar extravagant, pentru parada carelor alegorice și pentru cluburile de fițe, a devenit în scurt timp atracția turiștilor străini, dar și a celor români. Pentru cei care nu sunt dispuși să execute dansuri pe boxe, să asculte muzică de club și să admire parada bogătașilor pe promenadă, litoralul românesc oferă și alte stațiuni, care însă nu sunt la fel de întreținute sau cunoscute. Un exemplu este Mangalia, până nu demult ținta familiștilor, a devenit un oraș al nimănui. Festivalul Callatis (cel care se desfășoară pe scena plutitoare) nu se mai bucură de succesul de altădată, nevoile elementare ale turiștilor nu sunt satisfăcute (este o minune să găsești un coș de gunoi în toată stațiunea, deci nu ne miră că lumea aruncă fără nicio grijă gunoaie direct pe jos), parcurile în mare parte sunt dezafectate, dar măcar au noroc de o faleză restaurată. Cu o floare nu se poate face primăvară. Cum să avem preteții să vină turiști dacă nu suntem capabili să le oferim puțin confort?

Așadar, într-o Românie cu adevărat frumoasă, oamenii ar trebui să fie din nou patrioți și să aprecieze bogățiile care le sunt oferite gratis de natură. Astfel, dacă vor deveni conștienți de valorile ce le stau la dispoziție, vor putea facilita accesul străinilor către locuri în care ei chiar visează să ajungă într-o vacanță de neuitat. Într-o perioadă în care omul este sufocat de aerul orașelor, natura în forma sa neatinsă devine un obiectiv căutat.

Be First to Comment

Lasă un răspuns