Inspirație, întoarce-te !

687474703a2f2f7777772e626c61686f7072616e69636b612e637a2f6f6272617a6b792f75706c6f61642f706c735f636f6d655f6261636b2e6a7067

Draga mea Inspirație,

M-am gândit că doar așa, printr-o scrisorică așternută în repezeală pe o foaie virtuală, aș putea să iau legătura cu tine și să ating acele corzi sensibile, ce sunt îngropate bine pe undeva prin ființa ta…Tu vii și pleci ca o nalucă, lasând în urmă doar frânturi de idei și gânduri. Ești o umbră trecătoare prin viața mea, ce mă amăgește când își face apariția în cele mai neașteptate clipe. Dar dacă stau să mă gândesc mai bine aș vrea să fiu îndeajuns de abilă să-ți prelungesc șederea. Oare tu nu înțelegi că nevoia de a te avea veșnic în mintea mea mă împinge spre a lua măsuri pripite? De ce te joci așa cu mine? Ne luptăm în cuvinte, în frânturi de idei și vrei ca eu să fiu cea supusă acceptându-ți sugestiile în orice moment. Nu se mai poate așa. Avem nevoie de puțină disciplină. Trebuie să fim un tot unitar și nu doi războinici gata de luptă pentru a ne impune stăpânirea asupra celuilalt.

Te-am primit sfioasă în brațele mele cu ceva timp în urmă îmbătată de ideea posibilităților nenumărate ce ne băteau la ușă. Și totuși, tu doar m-ai amăgit. Mi-ai dat impresia că eu sunt cea care deține controlul, cea care trage sforile și construiește creațiile noastre, când de fapt tu ai fost cea care s-a ascuns în umbra felinarelor minții mele și ai coordonat totul. A fost atât de bine, poate prea bine. Trebuia să-mi dea de gândit. Dar acele vremuri au trecut și acum stau înfricoșată într-o mare de-ntuneric, care pune încet, încet stăpânire pe tot ce mi-a mai rămas de la tine. De ce ai plecat? De ce m-ai lăsat aici să mă simt pierdută într-o lume pe care credeam cu tărie că o înțeleg și o controlez cu puterea cuvintelor?

Poate aceste rânduri vor trezi în tine acea fărâmă de compasiune și te vei întoarce la mine sau poate nu, dar măcar pot pune capul pe pernă știind că am făcut totul ca să te aduc înapoi…

Be First to Comment

Lasă un răspuns