Idilă cu aromă de cafea

Cafeaua…cu gustul ei dulce-amărui ne încântă papilele gustative în fiecare dimineață și ne trezește cu a ei mireasmă îmbietoare din starea de somnolență, reușind să dezlege labirintul gândurilor ce s-a desenat în mintea noastră pe parcursul nopții. Nu pot să nu-i fiu tributar acestei licori cafenii a zeilor erei noastre (nu, nu numai vinul este cel ce ar trebui preamărit pentru calitățile sale). Astfel, ghidat de pasiunea pentru cafea am decis că o incursiune pe străduțele încărcate de istoria unuia dintre cele mai mari imperii și impregnate cu aroma puternică a băuturii turcești contituie un obiectiv de neratat.

1329464692_a7e5c13ca1183bfBazarul freamătă de lume, vocile de diverse intensități se amestecă și creează o oarecare muzică specifică locului. Aromele orientale se întrepătrund perfect cu mirosul cafelei la ibric. Parcă ceva mă ademenește să intru. „Pășește pe drumul cafelei!”, îmi șoptește o voce în ureche. Mă întorc instinctiv să văd de unde a provenit sunetul, dar nu zăresc pe nimeni. Atmosfera simt că mă copleșește, dar decid să pășesc totuși, puțin temător, pe străduța îngustă, împodobită cu mătăsuri care mai de care mai fine și colorate, narghilele, bijuterii și câte și mai câte. Mușterii forfotesc în jurul meu, fiecare încercând să-și cumpere câte un obiect care să îi amintească de principala atracție a Orientului Mijlociu, Turcia, și cum negoțul a fost încă din cele mai vechi timpuri o artă a celor descurcăreți, prețul fiecărui produs este negociat cu măiestrie. Fermecat însă de acest mecanism, bazarul, ce pare, privit din afară, de-a dreptul haotic, dar care este în fapt ghidat de legile specifice culturii locului, uit pentru puțin timp pentru ce am venit aici și anume să degust o cafea de la mama ei. Mirosul meu fin preia controlul asupra picioarelor și mă ghidează pe drumul parfumat de aroma puternică, îmbietoare și ușor amăruie a boabelor proaspăt măcinate.

7_7dd951_eb238669bdDrumul, care mă poartă spre a degusta ceea ce eu consider licoarea zeilor, este întrerupt brusc de patru cadâne ce îmi ies în cale și încep să-și unduiască senzual formele prin fața ochilor mei. Murmurul bazarului pare să se preschimbe într-o muzică orientală ritualică, pe care fetele cu pielea cafenie și chipurile ascunse în spatele vălurilor roșii își mișcă trupurile frumos sculptate. Cu fiecare piruetă, turcoaicele mă îmbie cu aromă de cafea, provenită din ceștile aburinde pe care le poartă în mâini. Dansul mă amețește…strada începe să se învârtă în jurul meu și simt cum mi se taie picioarele. Aerul devine mai dens și parcă începe să mă apese.  Sunt din ce în ce mai dezorientat, iar fetele par să profite de bulversarea mea și mă mângâie senzual cu mâinile lor fine, care odată ce îmi ating pielea rămân o mărturie a contactului dintre noi. Aroma de cafea îmi inundă nările, iar eu sunt incapabil să mă descătușez din mrejele celor patru dansatoare. Una dintre fete mă ia de mână și mă trage spre ea pentru a o urma. Împins parcă de o forță invizibilă, picioarele încep să mi se miște aproape involuntar, făcându-mă să-mi urmez călăuza către o destinație ce mi-e încă necunoscută. Ne croim cu dificultate drum prin aglomerație și în cele din urmă ajungem la o tarabă, pe care se află la loc de cinste o tavă cu un ibric de cafea parfumată. Nu am mai mirosit niciodată ceva asemănător. Fata își desprinde mâna dintr-a mea și se ascunde în spatele tejghelei, lăsăndu-și la iveală doar ochii ei mari și verzi ca smaraldul.

  • Degustă din licoarea mea cafenie, străine! Gustul ei te va purta pe culmile plăcerii și îți va deschide calea către enigmatica lume a sultanilor! mă îmbie cadâna cu vocea provocatoare, chicotind ca o copilă.

Pentru o fracțiune de secundă închid ochii, furat de aroma bogată a cafelei turcești, iar când îi deschid descopăr cu tristețe că frumoasa turcoaică a dispărut.

  • Întoarce-te, frumoasă cadână! Vreau să fii a mea Șeherezadă, să-mi încânți nopțile cu ale tale povești orientale și să mă porți cu gândul până în vremea sultanilor!

Dar degeaba o chem cu înflăcărare în suflet pentru că ea nu se mai întoarce la mine. Revinokke5 acasă la scurt timp, cu inima frântă, însă cu un dram de speranță că voi mai revedea cei doi ochi mari și verzi. Știu că singura mea șansă să o aduc înapoi ar fi să reconstitui atmosfera, să simt din nou gustul autentic și aroma cafelei turcești. Visând în continuare la fata cu tenul cafeniu și parfum oriental, încep să caut o cafetieră profesională capabilă să producă licoarea veritabilă, pe care am avut ocazia să o degust pe străzile încărcate de tradiție ale Turciei. În magazinul MarketOnline.ro am descoperit Arzum Okka, un produs ce pare să-mi îndeplinească dorințele. Imediat ce pun cafetiera în funcțiune, în bucătărie se răspândește mirosul atât de familiar al cafelei turcești. Parcă o aud din nou pe cadâna mea șoptindu-mi la ureche: „Degustă din licoarea mea cafenie, străine…”

logo

P.S. Acest articol a fost realizat pentru prima probă a concursului SuperBlog 2015. Fiți pe fază pentru că vor mai urma și alte povești interesante 😉

 

One Comment

Lasă un răspuns