Aglomeraţia de la metrou/bucuria din prima zi

Joi 01.10.2015

Pentru cei mai mulți oameni o banală zi de joi în care frigul pusese stăpânire pe capitală, genul acela de zi ce te îmbie să mai stai în pat, cuibărit sub pătura pufoasă. Ei bine, pentru majoritatea studenților, această zi banală însemna începutul călătoriei, începutul anului universitar.

Ora 9

Toţi bucureştenii ştiu ce înseamnă ora 9. Ora 9 = blocaţi în trafic/ război la metrou.

Grăbită și cu ceva emoții, mă îndrept spre gura de metrou „ Piața Unirii”. Sunt conștientă de faptul că mă așteaptă al doilea război mondial și că dorința mea de a găsi un locușor doar pentru mine în metroul aglomerat reprezintă o simplă fantezie. Mă uit la ceas și îmi spun „Hmm, 9.10, la ora 10 trebuie să fiu la Eroilor. Două stații de mers, cam 10 minute, maxim!”. Decid să mă opresc să beau o cafea. Lângă mine, trei fete, ce păreau mult mai mature la prima vedere, povestesc cum chiulesc de la ora de mate și că „Liceul nu te ajută la nimic”. Încep să mă gândesc la anii mei de liceu, la profesori și la lucrurile ce mi-au rămas întipărite în minte. Realizez că sunt doar lucruri frumase, că parcul Cișmigiu va rămâne mereu în inima mea, iar Colegiul Național „Gheorghe Lazar” va fi întotdeauna căminul ce mi-a dat curajul să iau decizii importante.  Cuprinsă de nostalgie, mă uit la fetele de lângă mine, aș vrea să le spun să profitmetrou_aglomeratie7_fccb181f44e de acea perioadă, însă telefonul din buzunar începe brusc să vibreze astfel întrerupând șirul amintirilor ce îmi treceau prin fața ochilor. Răspund și prietena mea, Mia, îmi spune mai în glumă mai în serios să îmi cumpăr o pungă de aer pentru că în  metrou nu se poate respira.  Îmi plătesc cafeaua și cobor scările spre peron, mă aventurez prin mulțime conștientă că voi fi nevoită să port ceva bătălii până la apariția trenului. Oamenii ce așteptau pe peron păreau încă somnoroși, cu ochii în cărți telefoane sau ziare. în final ușile se deschid și îmi găsesc un locușor lângă o bară. Încep să mă gândesc la pauzele amuzante dintre cursuri în care voi fi nevoită să mă „lupt” cu ceilalți oameni din metrou pentru a ajunge la timp la cursuri, însă îmi alung acest gând din minte, hotărâtă să profit de prima zi. La intrarea în facultate un grup de cincisprezece persoane râdea cu poftă . Am realizat că sunt viitorii mei colegi și m-am dus să mă prezint.  Cu zâmbetul pe buze, au început să își spună numele și să glumească despre locurile unde sunt cazați. Ne-am hotărât să ne îndreptăm spre amfiteatru  unde studenții din anii mai mari erau deja pregătiți să ne ofere toate detaliile . După ce au terminat de explicat ce și cum, am decis să ne îndreptăm spre grădina Eden că să ne cunoaștem mai bine și să punem bazele echipei .

_MG_1527Sincer pot spune că am fost surprinsă de faptul că
deschiderea facultății nu se poate compara cu deschiderea liceului. Desigur, emoțiile încă pun stăpânire pe tine, deoarece fiecare început este deosebit, însă aici oamenii au făcut diferența. Deși nu ne cunoșteam, toți am pășit în facultate cu inima deschisă, am vorbit despre proiecte și despre viitor. Ei bine, dacă în prima zi de liceu mă aşteptam ca viața mea să fie precum serialul Gossip girl, acum mă gândesc că viața de student trebuie să fie „Viaţa ta”, cu bune și cu rele, fără să te străduiești să îi impresionezi pe alții, fără Queen B.  Chiar dacă va trebui să suport aglomeraţia de la metrou și să fug prin București între cursuri, pot spune că cea mai frumoasă perioadă din viața mea a început și sunt sigură că nu sunt singura studentă  ce se gândește la acest lucru.

See you next week 🙂 !

Be First to Comment

Lasă un răspuns