Prima lecţie

Dimineața, unii spun că este cel mai frumos moment al zilei. Soarele strălucește, cafeaua e caldă, iar tu ai o nouă zi la dispoziție pentru a realiza lucruri mărețe. Ei bine, pentru mine, diminețile sunt îngrozitoare, încep să cred că le asemăn cu despărțirile, deși , practic, chiar este vorba de o despărțire, părăsești pătura pufoasă și te aventurezi în inima orașului.  După ce îmi savurez cafeaua și mă pregătesc  pentru noua zi, încep maratonul printre stăzile fumoase, dar mult prea aglomerate ale capitalei pregătită pentru noi aventuri.

Prima săptămâna de facultate a fost interesantă, am cunoscut cadrele didactice, am văzut ce materii o să studiez și una dintre cele mai interesante lucruri, am intrat pentru prima data într-un spital fără a avea titlul de –pacient-.  Emoționată, mi-am pus halatul care părea în acel moment pentru mine cel puțin pelerina lui Superman și am încercat să îmi fac cât mai bine treaba. Sarcinile ce ne-au fost date erau destul de simple. Trebuia să intrăm în diferite saloane și să adunăm informații despre pacienți, despre cazurile lor, tratamente, dar cel mai important să le ascultăm povestea. Am intrat  în primul salon, iar o doamnă  ce stătea întinsă pe patul de spital mi-a spus cu zâmbetul pe buze „Vai, ce mă bucur când vin studenții!” . Mi-am scos caietul și pixul din buzunarul halatului încercând să par cât mai sigură pe mine. Am întrebat-o de ce se află în spital și mi-a răspuns mai în glumă, mai în serios „ Pentru că le am cam pe toate!”. Mi-a luat cinci9680e44e-81fe-11e3-_508751c minute să aflu detaliile medicale, ce operații a suferit, de cât timp face recuperare medicală sau dacă are dureri, însă după aceste cineci minute „pacienta” mea a început să îmi povestească despre familia ei, despre faptul că este străbunica și că se bucură de fiecare clipă petrecută  lângă familie. De asemenea aceasta mi-a spus să profit de viață, să nu ajung să regret că nu am făcut ceva, să învăț din greșeli și să lucrez foarte mult la persoana mea. M-a impresionat extrem de mult faptul că o persoană ce a suferit foarte multe intervenții medicale poate fi atât de fericită și plină de viață. După ce  a terminat poveste i-am mulțumit pentru sfaturi și pentru vorbele bune și i-am spus că o să o vizitez cu prima ocazie.  în acea zi cred că am învățat prima lecție pe care un viitor doctor trebuie să o știe, pentru a trata afecțiunile, trebuie să tratezi și sufletul.

12092761_981563518561673_1549851837_nCa viitor medic, pot spune că această mi se pare cea mai mare provocare, să înveți să comunici cu pacienții, să le explici că tu ești acolo pentru ei și că indiferent de diagnostic, aceștia se pot baza pe tine. Un doctor bun mereu va ști cum să îi facă pe oamenii ce îi calcă pragul cabinetului să se simtă în siguranță, iar acesta este un avantaj, deoarece persoanele optimiste răspund mult mai bine la tratamente. Consider că acesta este țelul meu, să devin un doctor ce va privi și în sufletul oamenilor. Pentru medicii ce au uitat de ce și-au ales această meserie, pe lângă întrebările cotidiene adresate pacienților, întrebați și de familie sau pasiuni. Credeți-mă ,o să plecați acasă cu zâmbetul pe buze .

One Comment

  1. Anonim said:

    ce medic vrei sa devii?

    Oct 11, 2015
    Reply

Lasă un răspuns