Hoțul de trupuri – James Bradley (recenzie)

hotul-de-trupuri---james-bradley_1_fullsizeTrebuie să vă fac o mărturisire…Sunt genul acela de cititoare care își alege de cele mai multe ori cărțile în funcție de impresia indusă de scurta descriere de pe spatele volumului. Uneori ajung să mă bucur de o lectură mai mult decât plăcută, însă alteori îmi iau o țeapă de toată frumusețea, trezindu-mă în situația în care mă chinui de-a dreptul să-mi duc lectura la bun sfârșit. Romanul „Hoțul de trupuri” se află undeva la mijlocul celor 2 categorii menționate. Acțiunea se petrece în Londra anului 1826 și ne conturează incitanta, dar șocanta lume a anatomiștilor. Interesant, nu?

Gabriel Swift se află în ucenicie la cel mai mare anatomist londonez, Edwin Poll. Cu un talent deosebit la desen, abilitate foarte utilă pentru a surprinde în amănunt complexitatea corpului uman, tânărul încearcă din răsputeri să-și găsească locul în noul său cămin. Inițial de-a dreptul îngrețosat de autopsii și disecții, cu timpul reușește să treacă peste faptul că în fața sa se află o persoană, care a fost la un moment dat tatăl/mama, sora/fratele, prietenul/a cuiva și devine fascinat de fiecare lecție. Totuși, ghidat de aburii opiului își începe aventuroasa călătorie prin cârciumi, alături de câțiva cunoscuți. Totdată, în timpul vizitelor la teatru întâlnește o tânără actriță de care se îndrăgostește ireversibil. Dependența de opiu și alcool, dar și dorința de a o fermeca pe seducătoarea tânără îl împing pe protagonist pe căi greșite, făcându-l să își piardă motivația de a deveni un bun anatomist. Când secretele asociatului domnului Poll devin o adevărată povară pentru necoptul ucenic, care este nevoit să-și mintă chiar cel mai bun prieten, Robert, povestea lui Gabriel ia o întorsătură nefericită. Minciunile încep să se adune și să apese tot mai greu asupra viitorului tânărului, iar acesta ia contact cu un anturaj nepotrivit. Într-un final, totul culminează cu eliberarea din ucenicie. Astfel, Swift se trezește singur și aproape lefter, bântuind pe străzile Londrei în căutarea unui loc de odihnă. Din lipsă de bani este nevoit să accepte slujba lui Lucan, dușmanul domnului Poll. Trece cu acest prilej de partea răufăcătorilor, a hoților de trupuri și începe un nou capitol din viața sa, care îl determină să devină mai dur, lipsit de orice fel de scrupule sau remușcări. Pentru ceva vreme duce o viață grea, ce implică sarcini ilegale (furturi din morminte și chiar crime), până când realitatea îl prinde din urmă și îl lovește drept în creștetul capului. Ca urmare a șocului pleacă în Australia, unde își creează o nouă viață, sub un alt nume, lăsându-și în urmă trecutul, cu toate fantomele lui. Dar oare poți să uiți așa ușor totul? Oare fantomele trecutului nu vor prinde contur din nou și-i vor ruina noul univers?

„Hoțul de trupuri” este un roman ce conturează o lume puțin accesibilă pentru noi, cititorii de rând, o lume întunecată, dură, nerecomandată celor cu stomacul slab, măcinată de subterfugii și momente de totul sau nimic. Universul anatomiștilor, văzut prin ochii lui Gabriel Swift, este o ilustrare a depravării caracteristice lumii interlope. Prin intermediul decăderii personajului principal putem observa influența puternică a anturajului, a dependenței de narcotice și faptul că trecutul este parte din noi, oricât de mult am încerca să renunțăm la el. Suntem o reflectare a acțiunilor și experiențelor noastre. James Bradley reușește cu dibăcie să contureze o atmosferă sumbră, care se împletește cu reflectările profunde ale protagonistului asupra vieții sale. Prin intermediul descrierilor amănunțite, lumea lui Gabriel Swift prinde contur și parcă se desenează în fața ochilor cititorilor, făcând autopsiile domnului Poll adevărate lecții de anatomie desfășurate în propriul cămin. Admit că unele scene mi-au pus serios la încercare stomacul.

Romanul lui James Bradley este o lectură interesantă, plină de suspans și de un realism de-a dreptul dureros. Cred că este o carte care merită citită mai ales de amatorii genului, iar pentru voi, ceilalți, vă avertizez că aveți nevoie de o stare specifică pentru a o putea aprecia. Pentru mine lectura a fost o provocare, dar nu pot spune că aș repeta această experiență într-un viitor apropiat.

Be First to Comment

Lasă un răspuns