Metamorfoză la marginea cerului (recenzie)

eqjhs_224Sunt cărți și cărți, unele pe care le citești pur și simplu pentru a evada din această lume excesiv de rațională, iar altele ce declanșează în tine numeroase întrebări despre propria persoană. „Metamorfoză la marginea cerului” de Mathias Malzieu este genul de volum încadrat cu succes în cea de-a doua categorie, o scriere de vreo sută și un pic de pagini capabilă să ți se instaleze definitiv în suflet. Dacă trupul vă devine doar o cușcă ce vă ține captiv sufletul plin de viață, ați dori să evadați cu orice preț sau ați rămâne prizonier pentru tot restul existeței?

Tom Cloudman este un cascador ageamiu ce își câștigă faima și pâinea realizând acrobații care mai de care mai periculoase, încheiate bineînțeles cu lovituri strașnice. Deplasându-se pe străzi într-un adevărat coșciug pe roți, nu petrece mai mult de 24 de ore într-un loc, luându-și tălpășița cât ai clipi după fiecare reprezentație. Dar dacă vrem să privim esența lui, protagonistul este un om cu un suflet liber, în interiorul căruia arde veșnic o flacără care îl poartă mereu pe culmile adrenalinei. Suferă de o puternică dorință de a-și depăși condiția de ființă bipedă, capabilă doar să muncească și atât. El vrea să zboare, să simtă aerul cum îi săgetează fața, să privească lumea lui de undeva de sus, din înaltul cerului. Vrea să evadeze din cotidianul uman și să devină liber ca o pasăre.

Sufletul meu era ca o peliculă fotosensibilă pe care se puteau imprima, în aceeași clipă, și dragostea și moarte. Am început să fac o adevărată fobie de situațiile obișnuite.[…]Mai sus, mai iute, mai departe, mai îndelung. Trăiam ca o sfârleagă de carne și sânge, nu-mi găseam echilibrul decât în picioare.

Se pare că această aspirație înălțătoare nu este chiar așa de irealizabilă. Din cauza loviturilor repetate suferite în cadrul reprezentațiilor stradale, corpul lui Tom începe să cedeze și în cele din urmă ajunge la spital. Aici află că suferă de cancer în fază terminală. Dar ceea ce pare a fi sfârșitul, poate fi de fapt un nou început. Măcinat de boală, însă ghidat de un suflet de copil, care nu vrea decât să se înalțe mai mult decât îi permite trupul, protagonistul ajunge să o cunoască pe Endorphine, o creatură jumătate femeie, jumătate pasăre. Ea îi propune un târg: să îl elibereze din ghearele necruțătoarei boli și să-l metamorfozeze în pasăre. Totuși, pentru ca transformarea să fie posibilă, domnul Cloudman trebuie să plătească un preț: trebuie să petreacă o noapte de dragoste cu ciudata făptură, fapt ce va zămilisi un copil. Încântat de propunere, eroul nostru nu stă prea mult pe gânduri și acceptă pactul (mai ales că este de-a dreptul fermecat de femeia-pasăre). După ce află că neobișnuita sa parteneră este de fapt cineva care îl urmărește îndeaproape în forma sa umană, atracția dintre cei doi crește. Va reuși corpul lui Tom să reziste anevoiosului proces de metamorfoză și îi va permite să-și cunoască urmașul sau își va da ultima suflare cu speranță în suflet? Ce se va alege de el în urma transformării? Își va mai recunoaște cunoscuții sau va deveni în totalitate un punct zburător ce taie cerul în lung și-n lat? Vă las pe voi să descoperiți răspunsul acestor întrebări, dar vă pot dezvălui că în final o să rămâneți cu un zâmbet pe chipuri.

„Metamorfoză la marginea cerului” este pentru mine un basm modern stilizat, cu și despre un erou care aspiră către depășirea condiției și sfidarea morții. Procesul de transformare în pasăre este unul anevoios, dar plin de oportunități de dezvoltare a eului. Tom, omul-norilor așa cum îl intitulează chiar propriul nume, trebuie să se confrunte cu schimbările de la nivel fizic, însă și cu cele emoționale, ce îi pun serios hormonii la încercare. Teama de necunoscut, de o ființă care pare să-i arunce un ultim colac de salvare din calea morții, dar și acea frică profundă față de responsabilitatea copleșitoare de a deveni tată îl fac să-și pună întrebări, să se îndoiască de sine. Totuși, în final reușește să răzbată atât în fața provocărilor, cât și în cea a Sfeclei (a necruțătoarei boli). O poveste tulburătoare despre un om care își dorește să fie liber ca păsărea cerului, iar pentru a-și îndeplini visul trebuie să-și asume implicațiile lui.

Sincer nu am crezut că o carte relativ micuță poate să dezvolte o asemenea relatare despre curaj, asumare, dragoste profundă și admirație. Este o lecție de viață ce nu ne spune altceva decât că un om care își coordonează toate forțele în atingerea unui scop, va putea face ca șansele de realizare a acestuia să devină aproape maxime. Un roman special pe care îl recomand tuturor celor care conștientizează că această lume este mult mai complexă decât pare și că ceea ce dirijează viața unui individ este propria-i conștiință.

Be First to Comment

Lasă un răspuns