Delir emoțional

Îmi simt creierul ținut prizonier într-o menghină, un instrument atât monstruos care nu-mi mai dă voie să gândesc, să analizez și să descopăr ceea ce mă înconjoară. Dacă încerc să fac și cel mai mic efort să mă eliberez din strânsoarea constantă și îmi permit să-mi las mintea să se bucure de desfrâul ideilor ce încep să mi se rotească prin cap, tortura devine aproape insuportabilă . Ce să fac să mă reîntorc la libertate?  Oare sufletului ar avea sorți de izbândă să înfrângă această forță mecanică distrugătoare de eu?

În suflet e furtună de sentimente…Nimic nu mai poate sta liniștit, la locul lui, că frenezia face ca dezordinea să se propage. Vreau să simt din nou fiorii, să nu mai judec așa de mult variabilele și să mă arunc inconștientă într-o confruntare cu al meu sine mult prea precaut. De ce nu îmi permite niciodată să mă las pradă momentului, să trăiesc clipa fără pic de teamă? Analizez prea mult, îmi calculez fiecare mișcare cu o rigurozitate de neînțeles și apoi, după lungi așteptări, se întrevede și reacția. În viață trebuie, totuși, să ai acea fărâmă de inconștiență…Numai ea poate sta ascunsă în străfundurile sufletului, mocnind și brusc, exact când nu te aștepți, te împinge ca o mână invizibilă să iubești, să adori, să simți cum fiecare celulă din corpul tău te poartă pe cărări pe care nu credeai că le vei descoperi vreodată. Așa ajungi să vezi lumea din altă perspectivă decât cea deja prea cunoscută cu care ești obișnuit, o vezi prin ochii altcuiva.

Ridic creionul de pe masă, îi privesc îndelung vârful din grafit la fel de așcuțit ca un ac. Îl îndrept spre mine și trasez o linie subțire. Arată ca o incizie mică, aproape insesizabilă, chiar paralelă cu inima. Atât și nimic mai mult. Pe acolo vor putea ieși rânduri, rânduri toate sentimetele mele contradictorii, incertitudinile și dorințele cele mai profunde. Se va scurge așa esența mea, acea magie caracteristică ce se deplasează cu frenezie înăuntrul nostru. Câteva picături și începe să-mi slăbească mintea din strânsoare, încă puțin și se va dezintegra mecanismul, nelăsând nicio urmă vizibilă a existeței. Mă cuprinde un val de căldură, așa dintr-o dată…Nu mai percep timpul, nici măcar nu mai știu unde sunt…Mă las pradă unui delir emoțional…passionate-dream-quote-never-give-up-trying-to-do-what-you-really-want-to-do-where-there-is-love-and-inspiration-you-can-not-go-wrong

Be First to Comment

Lasă un răspuns