Scrisoare deschisă pentru omenire

Dragă omenire,

Îți declar cu mâna pe inima-mi îndurerată că mi-e milă de tine, mi-e milă să văd unde ai ajuns, dar în același timp simt o scârbă totală față de incapacitatea ta de a da dovadă de superioritate. Se presupune că omul e fiinţa superioară, rațională, care a reușit să elimine caracterul acela sălbatic, instinctiv, însă cu părerea de rău spun că nu este așa. Te lupți continuu pentru putere, pentru supremația mondială și nu ții cont de limitele pe care trebuie să le încalci în vederea atingerii acestui scop. Scrii cu sângele nevinovaților propriile ideologii fanatice, uneori chiar religioase.

În fiecare an mii de oameni pleacă în război să-și reprezinte țara, să lupte pentru libertate, pentru o viață mai bună și implicit pentru o lume mai bună, însă nu fac altceva decât să-și dea viața pentru ideologiile altora. Stați voi liniștiți că cei care coordonează și controlează aceste bătălii sângeroase nu se duc ei acolo să-și murdărească mâinile, ci stau bine-mersi unde-i sigur, le e cald și sunt protejați de orice urmă de pericol. Iar oamenii care cred în ceea ce promovează acești ideologi, ajung să se înscrie într-o luptă care nu este de fapt a lor. La întoarcerea acasă vor fi plătit deja un preț mult prea scump pentru sacrificiul făcut. O parte dintre ei vor purta veșnic pe trup și în suflete însemnele războiului, iar alții se vor întoarce prizonieri între patru scânduri. Pentru ei va plânge cerul, va plânge familia, căreia o bucată de pânză în culorile naționale nu îi va încălzi sufletul și nu îi va mai aduce înapoi persoana pierdută, dar cei care i-au trimis acolo, printre străini, printre gloanțe și noroi, nu vor vărsa nici măcar o lacrimă. Pierderea nu va fi niciodată a lor…pentru ei oamenii nu sunt decât niște simpli pioni, ușor de înlocuit, într-un joc pentru supremație. De ce…de ce, dragă omenire, îți trimiți la moarte eroii?

De ce, dragă omenire, preferi să te ascunzi după deget? De ce preferi să fii lașă? Te ascunzi în spatele unor considerente religioase pentru a-ți mușamaliza ororile. Câți oameni nevinovați mai trebuie să moară pentru a realiza că ceea ce faci nu este bine, că toate aceste acțiuni nu ne vor purta decât către pieire? Nu avem nevoie de meteoriți, extratereștri sau alte pericole exterioare și asta pentru că noi, oamenii, suntem propriul nostru blestem. Ne autodistrugem… Pământul se îmbibă cu sânge de oameni nevinovați, pe care nici măcar ploaia nu-l mai poate spăla. Când vom realiza că violența nu conduce decât la mai multă violență? În loc să învățăm din greșelile trecutului, continuăm să le repetăm din nou și din nou, sperând poate la un rezultat schimbat.

Trezește-te, dragă omenire, din al tău somn al morții și învinge-ți demonii! Abolește războaiele, terorismul, foametea, toate aceste pericole care te macină încet. Fă ceva până nu va fi prea târziu și nu vei mai avea ce salva!

Semnat, R.C.

Be First to Comment

Lasă un răspuns