Tinerii și literatura română contemporană

M-am apucat să citesc „Specimenul” de Andrei Trifănescu și sincer vă spun că nu credeam că îmi va plăcea așa de mult. Am dezvoltat o părere destul de proastă despre autorii români după ce ani la rând mi-au fost băgați cu forța pe gât în școală. Dar citind romanul tânărului autor (publicat pe când acesta avea 18 ani) am realizat că tot acest sentiment de repulsie provine din faptul că nu am citit ceea ce mi-ar fi plăcut mie, iar asta e o problemă de care se tot plâng tinerii de astăzi. Și-a pus cineva însă întrebarea de ce nu vor elevii să citească literatură românească?

Tinerii se plâng că nu se mai regăsesc în realitățile prezentate de romanele pe care trebuie să le studieze la școală, că sunt nevoiți să citească povești cu și despre țărani și cu războaie demult trecute. Da, este adevărat că toate acestea reflectă povestea poporului român și că au fost inspirate din poveștile vremurilor, dar poate le-ar accepta mai ușor și pe acestea dacă înainte ar face cunoștință cu lecturi mai actuale. Timpurile se schimbă, societatea evoluează și la fel se întâmplă și cu noile generații.

20e09Copiii nu mai aleargă acum prin porumb, nu mai joacă fotbal pe ulița satului și nici nu-și mai astâmpără foamea cu fructele șterpelite pe furiș din pomii vecinilor. Nu, ei sunt acum conectați aproape 24/7 la tehnologie, sunt cu ochii în tablete/telefoane, urmăresc filme cu supereroi, roboți, extratereștrii și alte bazaconii și sunt din ce în ce mai puțin atrași de lectură. Iar cei care se mai lasă seduși de magia cititului caută să evadeze în lumi noi, în universuri utopice, unde imposibilul devine posibil. De-asta nu mai vor să accepte poveștile despre Moromete și ai săi, despre lupta interioară a lui Ion între dragostea pentru pământ și cea pentru Florica sau despre dezamăgirea în dragoste a lui Ștefan Gheorghidiu și ororile sale din război. În timp ce toate acestea le sunt impuse de școală, tinerii caută alinarea în operele scrise de autorii străini care poate (unele dintre ele) nu au o valoare literară la fel de mare, însă ei nu le citesc pentru a face comentarii de n pagini, ci le citesc de plăcere. Găsesc în paginile lor iubiri ideale, lupte aprigi pentru supremație, suspans, acțiune, personaje cu puteri speciale sau unele cu care pot empatiza. Regăsesc realul în imaginar.

Revenind la subiectul de la care am plecat, „De ce tot mai puțini tineri citesc din literatura română contemporană?”, cred că răspunsul stă în faptul că acumulează cu timpul prea multă repulsie față de poveștile învechite, încât atunci când ajung la cele contemporane sunt sătui să mai caute acel autor în care să se regăsească. Poate dacă ar exista mai multă deschidere față de scriitorii actuali, dacă li s-ar da șansa să se regăsească mai mult printre subiectele dezbătute în școli (chiar și în cadrul unor discuții „amicale”, adică lipsite de constrângerea comentariilor literare), generația tânără va realiza că ceea ce caută din punct de vedere literar se poate găsi și printre scrierile autohtone. Tinerii au nevoie de actualitate, de ore mai deschise către prezentarea propriei interpretări față de o creație literară și mai puțin de discuții pur teoretice, uneori chiar înclinate către filosofare cu privire la o scriere, în care se despică firul în 100 de părți și se extrage un înțeles până și din cel mai neînsemnat element. Uneori chiar mă întreb ce ar spune scriitorii despre modul în care le sunt studiate și analizate operele?

foggy-read-copy-compressor

Sursă foto: kidsandteensonline.com, mysport.gsp.ro, blogdecarti.ro

Be First to Comment

Lasă un răspuns