Iubita mea, Sputnik – Haruki Murakami

iubita-mea-sputnik-top-10_1_fullsizeHaruki Murakami este unul dintre cei mai apreciați autori japonezi contemporani, operele sale fiind traduse în zeci de limbi străine. Totuși, mulți spun că există două variante pentru un nou cititor atunci când vine vorba de romanele semnate de el: ori este de-a dreptul vrăjit de stilul și poveștile elaborate de nipon, ori pur și simplu le detestă. Eu am zis să-i dau o șansă și am ales să citesc Iubita mea, Sputnik, o carte destul de micuță (doar 244 de pagini), apărută la noi la editura Polirom.

Romanul spune povestea lui Sumire, o tânără noncomformistă, chiar destul de ciudățică, de douăzeci și doi de ani care își dorește să devină scriitoare. Acesta este visul ei cel mai mare și în ciuda faptului că muncește din greu pentru a-l atinge, simte că scrierilor ei le lipsește un element estențial, pe care nu reușește să-l identifice. Însă toată viața ei are să se schimbe când la un banchet nupțial se îndrăgostește pentru prima oară de Miu. Este genul acela de iubire ce îi întoarce toată lumea pe dos, ce o face să simtă lucruri pe care nu le-a mai simțit, ce o copleșește de-a dreptul. Cine ar fi crezut că Sumire ar fi putut să simtă astfel de sentimente pentru cineva cu șaptesprezece ani mai mare decât ea, care pe deasupra este și femeie?

Sumire și Miu își petrec vara călătorind, ca mai apoi să se oprească pe o insulă din Grecia. Aici cele două au timp să se cunoască mai bine, să vorbească vrute și nevrute și să devină din ce în ce mai apropiate. Dar, într-o seară, mica lor escapadă ia o întorsătură tragică pentru că Sumire dispare fără urmă. Ce a făcut-o să plece și încotro s-a îndreptat? Se va întoarce înapoi acasă alături de Miu? Acestea sunt doar câteva întrebări menite să vă provoace curiozitatea și să vă determine să citiți cartea lui Murakami pentru a afla deznodământul poveștii.

Romanul este relatat din perspectiva lui K, cel mai bun prieten al lui Sumire, care este totodată îndrăgostit de ea. Chiar dacă m-aș fi așteptat ca povestea de dragoste să fie văzută prin ochii protagonistei, relatările lui K sunt destul de amănunțite și ne permit să surprindem și să empatizăm cu stările tuturor personajelor implicate. Pe lângă acest gen mai special de perspectivă, ceea ce mi-a mai plăcut la Murakami a fost stilul său aparte. Este genul acela de scriitor care îmbină cu măiestrie cuvintele în așa fel încât e aproape imposibil să nu te regăsești în ce spune (și de-aici rezultă și niște citate bestiale). Există totuși ceva care nu mi-a plăcut la Iubita mea, Sputnik și anume finalul, dar aici e probabil o chestie de gust. Pur și simplu eu mi-am imaginat că povestea lui Sumire se va încheia altfel.

Așadar, la finalul primului meu roman de Murakami pot spune că mi-a lăsat o impresie bună și l-am trecut pe lista cu scriitori de urmărit. Chiar dacă am citit păreri conform cărora Iubita mea, Sputnik nu se ridică la nivelul altor romane ale autorului nipon (precum În căutarea oii fantastice sau Pădurea norvegiană), pe mine subiectul m-a atras, mi s-a părut interesant, mai ales datorită lui Sumire și cu siguranță nu-mi pare rău că i-am acordat o șansă. Dacă ar fi să-i dau o notă de la 1-5, cred că aceasta ar fi 4.

O să vă las și câteva citate care mi-au rămas în suflet 😉

„A fost o dragoste copleșitoare, ca o tornadă ce se năpustește peste o câmpie întinsă, trântind la pământ tot ce-i iese în cale, luând pe sus obiecte, distrugându-le, făcându-le praf și pulbere.”

„Sumire s-a îndrăgostit de ea ca lovită de fulger în timp ce străbătea o câmpie întinsă.”

„Sub privirea lui Miu simțea cum existența ei se strânge și se micșorează. Într-o bună zi s-ar putea să se topească toată, ca o bucată de gheață lăsată în bătaia soarelui.”

„Se simțea ca și cum sufletul i-ar fi fost supt de cealaltă parte a oglinzii.”

„Cunoașterea nu este decât o sumă de necunoscute.”

„Gândesc ca toată lumea și, într-un loc fără nume de la marginea gândurilor, dau naștere unui vis, un embrion orb numit înțelegere care plutește în universalul și covârșitorul lichid amniotic al necunoașterii.”

„Nu după mult timp, viața mea va fi luată cu totul de curent și am să devin neant.”

„Tăișul crud al conspirației îngropate în străfundurile memoriei crestează carnea și sângele îi piere din obraji pe măsură ce stelele dispar de pe cer, alungate de zorii ce apar deasupra viei.”

 

That’s it for today and keep on reading!

 

Sursă foto: elefant.ro, ziaruldeiasi.ro

Be First to Comment

Lasă un răspuns