Oameni de hârtie

urban-paper-people-20292880Suntem oameni de hârtie ce trăiesc în orașe de hârtie…Suntem mult prea preocupați de aspectele nesimnificative, dar care par să ne facă fericiți și punem un preț prea mic pe lucrurile ce contează cu adevărat. Odată cu dezvoltarea acestei societăți mult prea urbanizate ne-am schimbat și noi, oamenii. Am devenit superficiali, focusaţi pe propria persoană și afișăm o atitudine de je m’en fiche faţă de ceilalți. Oare ce parte din noi este reală și cât reprezintă doar o faţadă atent conturată pentru a putea da bine în exterior? Ne scriem oare povestea vieții după regulile dictate de societate și de aceste standarde nescrise cu privire la tiparul omului ideal?

Pe parcursul vieții noastre vedem poate sute de feţe necunoscute, în autobuz, în tramvai, la muncă sau chiar și în vacanţă, dar câte din aceste feţe ne devin în final familiare, prietenoase? Cât de mult ne pasă de ceea ce vedem în jur? Cât de mult ajungem să judecăm omul dinaintea noastră după această faţadă pe care o distingem încă de la primul contact vizual? Cred că devenim din ce în ce mai superficiali. Odată cu trecerea asta masivă la oraș omul își însușește o anumită atitudine, un fel de nepăsare cronică și o oarecare superioritate faţă de ceilalţi. Tindem să devenim solitari, să ne închidem în noi pentru a nu ne mai simți expuși. Ajungem să ne conturăm atent un profil care să se încadreze în tiparele societății superficiale de astăzi. Reușim să fim noi în adevăratul sens al cuvântului, cu bune și rele, cu defecte și calități, doar în fața celor câteva persoane care au trecut în sufletul nostru testul încrederii. Doar în acest context ne dezbrăcăm de haina aparențelor și ne dăm jos masca de zi cu zi pentru a redeveni noi. Dar dacă ne folosim atât de frecvent de această fațadă încât ajungem să ne complacem, să ne-o însușim și să uităm adevărata noastră față ?

Trăim într-o realitate în care nu mai reușim să cunoaștem un om nici după ani de zile. Am reușit să perfecționăm atât de bine acest mecasnism de apărare ce constă în construirea unui fel de alter ego de afișat în lume, încât descoperirea adevăratei esențe a oamenilor cu care facem cunoștință ajunge să fie alterată. Nu mai știm ce este real și ce constituie doar o mască generatoare de deziluzii. Întrebarea mea pentru voi este: „Oare nu obosim să trăim ca niște oameni de hârtie?”

tumblr_mdkbgxOEof1qijl1oo1_500

 

Be First to Comment

Lasă un răspuns